Părinte!

 Părinte,  am greșit mult și deși am discutat nu o dată despre asta, îmi este tare greu să uit. Deși îmi găsesc cele mai diverse explicații care să le justifice, amintirea lor este  greu de tolerat. Multă vinovăție, mult regret că nu am luat alte decizii, mai bune. Mi-ați spus că e nevoie să înțeleg că ăsta a fost drumul meu spre vărful muntelui. Și poate că nu avea cum să fie altfel pentru a fi acolo unde sunt acum. Azi ascultând pe Macarie Banu  spune clar ca Domnul Iisus se înalță  la ceruri  cu trupul transfigurat, dar care poartă urmele pătimirii.  Ceea ce pentru mine înseamnă că cele ce se întâmplă pe pământ nu se șterg,  dar nici nu devin o piedică în calea ridicării. Iisus trece cu tupul prin istorie, și pășește cu el dincolo de istorie. Și eu trec prin istoria vieții mele, dar nu rămân blocată aici. Domane ajută!